Google masoara "impactul" articolelor stiintifice
View PDF | Print View
by: maxy
Total vizualizari: 31
Numarul de cuvinte: 516
Google masoara "impactul" articolelor stiintifice
Algoritmul Google PageRank pare sa ofere o masura mai buna "impactului" articolelor stiintifice decat indexul de citari folosit in mod traditional, index care nu masoara decat de cate ori a fost un articol citat de alte articole, si s-ar putea sa inlocuiasca in cele din urma indexul de citari.
Cercetatorii au descoperit ca algoritmul Google, care masoara importanta relativa a paginilor de web, ofera o metoda sistematica de a gasi articolele importante. Indexul Google s-a dovedit mai bun decat metoda traditionala inclusiv pentru a descoperi "bijuterii" stiintifice – articole care nu au fost foarte citate, dar care totusi s-au dovedit de o importanta foarte mare.
Sidney Redner si Pu Chen de la Universitatea
Boston si Huafeng Xie si Sergei Maslov de la Laboratorul National Brookhaven au constatat ca diverse articole care s-au dovedit foarte influente, precum articolul din 1933 de Wigner si Seitz, "On the Constitution of Metallic Sodium", care acum este material de manual, sau articolul din 1958 de Feynman si Gell-Mann, "Theory of the Fermi Interaction", care a introdus o teorie devenita apoi "modelul standard" al interactiunii slabe, sau articolul din 1963 al lui Glauber, "Photon Correlations", care a primit premiul Nobel anul trecut, nu erau cotate prea mult de catre indicele de citari standard, insa cu toate acestea algoritmul Google PageRank le-a gasit si le-a cotat printre primele.
Motivul pentru care algoritmul Google este mai bun decat indexul de citari este ca el merge dincolo de suprafata, lansandu-si roboteii aleatori sa umble pe reteaua de citari. In timp ce indexul de citari nu se uita decat la de cate ori a fost citat un anumit articol, Google se uita mai departe, la de cate ori a fost citat articolul care citeaza articolul si asa mai departe. De aceea, un articol se poate dovedi foarte influent chiar daca nu este citat in mod direct de foarte multi.
In studiul lor, cercetatorii pur si simplu au aplicat algoritmul Google PageRank intregii retele de articole din familia de reviste Physical Review publicate intre 1893 si iunie 2003. Reteaua in acest experiment consta in 353 268 de "noduri", care reprezinta toate articolele publicate in aceasta perioada si 3 110 839 de "link-uri" care reprezinta toate citarile din articolele din Phys. Rev. catre alte articole din Phys. Rev.
Echipa a constatat si ca articolele care au un index de citari mare sunt cotate bine si de tehnica Google. Exista insa unele articole care apar anormal de sus conform rank-ului Google comparativ cu indexul de citari, iar in cadrul analizei statistice acestea s-au dovedit a lua forma asa numitor "outlieri" – obiecte care nu se potrivesc in schema generala de corelari, iesind in mod flagrant dn ea, si care de obicei sunt eliminate din analiza statistica pentru a nu distorsiona datele – insa acesti "outlieri" s-au dovedit a fi tocmai articolele de exceptie.
"Ma gandesc cum ar fi sa folosim Google PageRank pentru a organiza cautarile prin literatura stiintifica", spune Redner. "Tehnica s-ar putea dovedi mai utila pentru a masura impactul stiintific decat numarul de citari."
Despre Autor
Evaluare: Nu a fost inca evaluat