Sicilia,s-o vezi odata si gata!
View PDF | Print View
by: maxy
Total vizualizari: 20
Numarul de cuvinte: 702
Sicilia,s-o vezi odata si gata!
O insulă vulcanică în inima Mării Mediterane, legende apuse despre mafioţi, câteva măgării tipic româneşti, mizerie ca pe la noi şi peisaje dumnezeieşti cât cuprinde.
Sunt valuri înspumate ce se sparg de stânci abrupte. Pe ele, cocoţate, case mai vechi sau mai noi, aşa de aproape de hău că te ia ame- ţeala. La poale, apa verde-turcoaz peste care ţipă pescăruşii. Cam asta e Sicilia. O insulă vulcanică în mijlocul Mediteranei, care nu prea are în comun cu restul Cizmei decât limba - italiană - şi faima de cămin al Mafiei, din care azi a mai rămas imaginea Naşului, pictată pe magneţii de frigider ce se vând la tarabele turistice.
Sicilia merită văzută o dată. Poţi să rămâi cu amintirea unor imagini naturale spectaculoase, dar şi cu mirosul greu al străzilor murdare din Palermo. Sau poţi să ai ghinionul să întâlneşti privirea sictirită a italianului de la magazinul de peşte, care îţi întoarce spatele când află că eşti român.
Ca la noi, în Centrul Istoric
Sicilienilor nu le face plăcere să-i întrebi de Mafie. Probabil pentru că toată lumea îi întreabă de asta şi sunt sătui. Apoi, nici Mafia nu mai e ce-a fost. În timpul sejurului nostru, doi tineri din România au legat, bătut şi jefuit o bătrână în propria casă. Când a aflat Sebastian, ghidul nostru, a comentat nostalgic: „Dacă s-ar fi întâmplat acum 20 de ani, Mafia le-ar fi luat gâtul!“. Dar acum, nici măcar poliţia nu le-a dat de urmă.
Singura armă a italienilor împotriva românilor pare a fi atitudinea. Deşi în Sicilia nu şi-au dat în petic ca în restul Italiei, românii au devenit celebri şi aici. Când fotografiam taraba de peşte a unui comerciant din Palermo, omul ne-a întrebat, cu un zâmbet larg, de unde suntem: „France, Spain?“. „No, Romania!“ Ne-a privit apoi ca şi când l-am fi înjurat şi ne-a întors spatele bombănind.
Frustrarea a fost mare, mai ales că străzile din Palermo aduc destul de bine cu ale noastre, în materie de gunoi, iar clădirile te fac să te simţi ca în Centrul nostru Istoric din Bucureşti. Deci, eram acasă!
Şi la Palermo vezi căruţe cu coviltir pe stradă, coşuri de gunoi cu fundul spart, ca pe la noi, şi, tot ca pe la noi, nu e indicat să vizitezi o toaletă publică. Gunoiul e pus pe seama tinerilor care vandalizează coşurile sau le fură, după cum s-a scuzat Antonio Napoli, primarul din Santa Flavia, o localitatesatelit de pe lângă Palermo. În realitate, colectarea deşeurilor e una dintre preocupările Mafiei, care, chiar dacă nu se mai împuşcă pe stradă, îşi apără interesele politico-economice.
Tot Napoli ne explică şi de ce traficul lor seamănă izbitor cu al nostru: claxoane, isterie şi cozi de maşini. „Pentru că Palermo are un milion de locuitori, două milioane de maşini şi trei milioane de şoferi orgolioşi“.
Palermo nu e, însă, piesa de rezistenţă a Siciliei, în ciuda clădirii Parlamentului său, vechi de la 1130 (zic ei că ar fi cel mai vechi din Europa), a catacombelor Capucinilor (cu cadavrele mumificate ale călugărilor) sau a catedralei sale despre care ghidul Sebastian spune, într-o engleză greoaie, că ar data dinainte de Hristos. După câteva negocieri italo-franco-engleze despre vechimea religiei creştine, am convenit împreună că nici el nu ştie engleza, nici catedrala n-ar fi dinainte de Hristos.
Faţă în faţă cu Etna
Oraşul-staţiune Taormina, însă, şterge orice impresie proastă de până atunci. Străzile înguste, ce urcă şerpuind de la malul mării până în vârful muntelui, dezvăluie case ridicate cu efort în perioada medievală şi umilesc, prin îngustimea spaţiilor dintre ele, pe orice dezvoltator imobiliar din România.
Vegetaţia, arhitectura şi mai ales priveliştile de pe terasele ce dau spre mare te fac să înţelegi de ce berea cea mai ieftină la Taormina costă patru euro.
Cu sau fără ghid, n-ai cum să ratezi calea ce urcă spre ruinele teatrului antic grecesc din Taormina, iar de acolo, dacă ai noroc şi e senin, poţi vedea vârful înzăpezit al Vulcanului Etna.
Dincolo de asta, nimic nu mai cere loc pe cardul aparatului de fotografiat. Doar dacă, printr-un noroc, nimereşti în zonă chiar când erupe vulcanul.
Despre Autor
Dollores Benezic
Evaluare: Nu a fost inca evaluat